Epilepsia si viata mea sociala

Daca as redenumi viata mea de cand am fost diagnosticat cu eplilepsie aceasta s-ar numi anxietate.

Cred ca e cea mai buna definitie pe care o simt ca sens a vietii mele in acest moment.

Asa cum am spuneam in articolele „poveste” despre cum am intalnit acesta prietena, ea venit din primele clipe cu un cadou, sentimentul de anxietate iar eu cu mine insumi si gandurile ciudate.

Nu cred ca m-a tinut diabetul in loc de a face atatea lucruri cate ma retine ea. Trebuie sa ma gandesc bine la ceea ce urmeaza sa fac sa nu o afectez pe ea si implicit pe mine.

Continuarea

www.bogdan86.com

Da, suna cliseic titul dar voiam sa spun cateva randuri legate de acest blog, de mine.

Am inceput acest blog ca un al 2 lea blog al meu , primul fiind dedicat fotografiei care nici nu mai exista, l-am inceput in iulie 2009 https://bogdan86.com/2009/07/28/salutari/ de 12 ani, recunosc, un timp uitandu-l.

Am inceput sa scriu pentru ca simteam nevoia sa ma eliberez sa imi descatusez gandurile si ulterior chiar am considerat acest lucru ca o terapie pentru mine. Scriiam zilnic unul sau mai multe articole pe blog era ceva nou pentru mine.

Primele articole legate despre boala pe care o am au fost un boom pentru mine deoarece am vazut ca exista lume interesata de asa ceva, da asa e internetul din pacate a ajuns doctor, psiholog si prieten pentu multi si chiar si pentru mine in multe situatii.

Continuarea

sa inceapa jocul !

Recomand a se citi pentru a intelege povestea https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/11/un-alt-prieten-m-a-gasit/ dupa care https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/13/tatonarea-relatiei/ cred ca maxim 2 articole vor mai fi din aceasta poveste.

Uite ca se face si luni intr-ul final dupa o prima noapte in spital in care sincer nu m-am odihnit. Pe hol agitatie, ca oricare zi de luni la un alt loc de munca in care trebuie sa revizuiesti weckendul ce trecuse si sa vezi si cum pornesti saptamana, pe medici eu ii stiam aproape pe toti dupa vizitele trimestriale la policlinica dupa reteta, acum eram curios si asteptam sa vad cine ia dosarul meu in mana.

Continuarea

de ce renuntam ?

La unele hobby-uri, vicii, sentimente chiar si oameni ?

Nu cred ca renuntam vreodata definitiv la ceva ci doar reusim sa inlaturam atat de puternic din viata noastra acel lucru incat sa nu ii mai simtim lipsa.

Unele renuntari ne sunt benefice, le facem ca vrem sau nu, unele ne sunt impuse, unora le cautam scuze tampite ca sa nu ne simtim prost stiind ca suntem vinovati de ele si avand sansa de a face altfel.

O parte din mine a fost fotografia lucrul la care am renuntat, am vandut tot echipamentul foto pe care il aveam si in care investisem nu doar bani. Pentru mine fotografia a fost ceva ce e greu sa explic in cuvinte un refugiu, un moment in care ma simteam bine, sigur, fericit. Cred ca pot spune ca fotografia scotea altceva din mine.

Continuarea

Idei si ganduri !

Aho , aho de anu ‘ nou ! da ala vechi sa dus si dus ramane.

Frumos an a fost 2015 , cred , nu imi prea duc aminte de prea multe evenimente marcante pentru mine in 2015 , adica imi plece sa traiesc clipa si nu prea mult amintirile lor .

Oameni noi , lucruri noi , chestii noi , aceleasi emoti , toate bune si mai putin bune, ca doar nu fusa tot anul numa roz .

Sunt chestii in 2015 pe care le vroiam face altfel , unul dintre ele si cred ca singurul e sanatatea . Da as vrea sa doara sa ma doara rau diabetul asa sigur as avea  grija de mine . Imi e ciuda pe mine cand ma gandesc cat de delasator sunt uneori si cate prosti am mai facut legate de boala mea , imi e frica, stiu sigur ca le voi simtii consecintele mai tarziu , dar pe principiul traieste-ti viata si lasa ca am timp de mine mai tarziu ,  am lasat mult prea mult de la mine si nu im place . Traiesc cu speranta ca anul asta doara o sa imi vina mintea la cap si mai fac si eu niste lucruri mai inteligente legate de sanatatea mea . Imi e dor de Buzias !

Mai imbatranii si eu cu un an , anul asta cu siguranta schimb prefixul casei mele da nu ma prea gandesc eu la asta prea mult , doara timp este pentru fiecare.

Au trecut si sarbatoriile de iarna , frumoase sarbatorii am avut si anul asta pline de prieteni , emotii puternice , colinde , un strop de alcool 🙂 , o tona de tutun  , mancare cu de toate , faina rau fusa. Am fost cu colnida de Craciun pe la case cu oameni faini dar cel mai mult mi-a placut la niste batranei tare simpatici mi-au adus aminte de bunicii mei si tare emotionat am fost deoarece eu nu prea am avut parte de bunici decat foarte vag si rar .

Am trecut in 2016 cu de toate pe masa , in mana , am avut la mancare la petrecerea de an nou de puteam tine o nunta in mod traditional , 4 zile si 4 nopti , da de bautura nu ne plangem ca o fost multa niciodata 🙂 . Oameni faini de tot si asta conteaza cel mai mult , cu cine nu unde  sau cati !

Urasc frigul , bine nici 40 degrade nu imi plac , asa nu imi place sa inghet diminetiile sau seriile in statile de tramvai mergand sau venind de la munca . Oare daca toti vor o tara ca afara in special dragi nostri parlamentari ( aci ar trebui sa vina niste cuvinte de bine adresate lor) ma intreb oare de ce nu adopta legi care sa schimbe orele de functionare ale mall-urilor , supermarket , etc , conform tarilor civilizate de care tot aduc ei aminte cand le vine cate o idee .

Vreau multe de la 2016 , sau cel putin cateva mai importante dar e important ca fiecare sa primim ce meritam !

Oameni buni si oameni dragi …