Mai o zi si un pic si uite asa anul 2009 va fi adaugat la cutiuta cu amintiri, doamne ce repede a trecut si uitandu-ma in spate acum , astazi nu vad nimic decat un mare gol in memorie , oare pentru ca nu ma simt in viata , oare pentru ca nu imi pot realiza visele ,oare ma simt inchis in mine insumi, chiar nu stiu . Aud tot felul de urari pentru anul ce vine sincer nu mai cred ca se mai poate schimba ceva pentru mine , ,, multa sanatate in anul ce vine ” da pe naiba de unde sanatate pentru un bolnav cronic , ,, fericire si bucurii ” daca nu ti le creezi singur altcineva nu ti le ofera . Cand ma gandesc la cate nenorociri financiare aduce anul ce vine parca imi vine sa opresc timpul in loc , cel ma tare cadou de la guvern ar fi sa puna taxe si pe aerul pe care il respiram , cine stie poate le dau o idee . Cica s-au implinit 20 de ani de cand ne-am castigat dreptul la libertate , oare ? chiar suntem liberi ? in afara de drepttul de exprimare care si ala e cenzurat alta libertate eu nu observ , nu se mai sta la coada la alimente dar se sta la coada pentru a castiga deptul de a trai la farmacii , ne batem intre noi pentru a ajunge la moastele a nu stiu carui sfant sa ii cerem sanatate si fericire , al naibi bun simt .

Cum naiba sa cred intr-un 2010 mai bun ???

Ma gandesc la persoanele care saraci stau si se roaga se la vina pensia in fiecare luna , la persoanle care plang cand pensia sociala e mai mica de la o luna la alta , la parintii care plang zi de zi pentru copii lor bolnavi de o boala grava si care se straduiesc sa stranga cateva mii de euro pentru sanatatea si fericirea copiilor , iar uni oameni castiga cateva mii de euro salar si nu sunt in stare sa faca ceva pentru ei , ma gandesc la saracii someri care au de intretinut o familie , oare toti acestia si inca multi alti ce mai spera de la anul 2010 ?

Stau acum cu  o tigara si un pahar de bitter in mana si ma gandesc ce se va intampla cu ei cu mine cu noi , ma uit pe geam si vad cat de cenusie e vremea cam ca si viata a mutora dintre romani , in loc sa progresam parca  am merge inapoi .

Imi vine sa plang cand ma gandesc la visele pe care le-am avut si care le am pentru mine , la visele copiilor mici pentru viitorul lor , la mamicile care isi plang copii cazuti intr-un razboi care nu e al nostru , la tati care muncesc si 16 ore pentru un salar de rahat pentru a pune o paine pe masa pentru familie .

Aceasta imagine o am de pe net de undeva dar cred ca reprezinta cel mai bine dorintele multor oameni pentru anul 2010 .