Let it be !

Atatea ganduri ,

Cat de multe cuvinte nerostite stiute doar de fiecare persoana in parte ,

Atatea intrebari , majoritatea fara un raspuns dar ele macina interiorul fiecaruia .

Prea mult ne gandim la fiecare pas pe care il facem si il pregatim cu prea multa atentie .

Prea frica ne este de a ne lasa dusi pe valul „ fie ce-o fi „ .
Ce sa spun , daca gresesc , daca se supara ?
Si toate acestea de ce ?

Credem oare ca acesta e dreptul nostru la intimitate , asta numim intimitate ?
Cate sanse in viata am pierdut pentru ca nu am stiut sa vorbim la momentul potrivit , si cate oare vom mai pierde ?

Unul din motivele pentru care tinem atatea in noi e faptul ca ne raportam constant la parearea celorlalti si avem impresia ca noi existam doar corelati la cei din jur . Nu stiu daca e cu totul adevarat .
Oare asta nu inseamna sa uitam de noi ?
Ce frumoasa ar fi viata fiecaruia daca am avea curajul de a vorbi deschis si fara atatea griji asupra fiecarui cuvant rostit , dar oare atunci nu s-ar isca din partea celorlalti prea multe prejudecati si etichete ?
Cati am vrea oare sa cunoastem cu adevarat fiecare gand ascuns sau frica acelui de langa noi ?
Cate vise se distrug pentru ca nu avem curajul sa riscam , cate vise tinem fiecare ascunse in adancul inimii ?

Intrebari multe , raspunsuri putine !

Fie ce-o fi , as vrea sa merg si eu pe varianta asta dar ceva ma opreste .

declaratie

Adaptare de cuvinte : 

” Cand eram de varsta ta la fel eram si eu , nu vorbeam cu nimeni nimic nu aveam cu cine , ce sa vorbesc, apoi am inceput sa cunosc oameni cu care aveam ce vorbi, la inceput destul de multe iar apoi cu trecerea timpului tot mai putine si putine lucruri.Am crezut ca sunt nebun!
Pana cand te-am cunoscut pe tine, din momenul in care te-am vazut am stiut ca noi suntem la fel , ca avem ce comunica. ”

Nu sunt exact cuvintele pe care le-am auzit in seara asta dar e  o adaptare destul de corecta a sensului pe care ele il dau. E o replica a lui Pablo Picasso catre Francoise Gilot din piesa de teatru Minotaurul jucata pe scena Teatrul Clasic Ioan Slavici .
Oare , ma intreb eu , nu repezinta ele definitia momentului in care ne dam seama ca am gasit cu adevarat persoana potrivita?
Comunicarea poate fi totul .