tentativa de prima intalnire si reusita ei

Acesta este ultimul articol a acestei povesti, vor mai fi articole legate de noua mea prietena, cine ea ea ?

Va recomand sa incepeti cu inceputul povestii https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/11/un-alt-prieten-m-a-gasit/ continuand cu o usoara tatonare https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/13/tatonarea-relatiei/ e clar ca trebuie sa https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/17/sa-inceapa-jocul/ , orice inceput are si o continuare https://bogdan86.wordpress.com/2021/05/22/continuam-partida/ iar acest articol e finalul.

Ca si cum pana acum parca eram doar prieteni pe FB si nu ne vazusem doar in poze era timpul sa incercam marea intalnire, cate emotii pe mine, habar nu aveam la ce sa ma astept, plin de emotii de dimineata in ziua de miercuri ma imbarbatez si plec de acasa spre spital.

Programarea mea la neurolg de la ora 10 in ziua de miercuri sosise. Ajung la cabinet unde mai erau zeci de persoane si ia ghiciti la ce ora aveam toti programare ? Da, toti la ora 10. Mai mult mi se adeveresc convingerile mele legate de relatia medic/pacient in tara asta. Nu are importanta ca doamna doctor a ajuns pe la 11 trecut de jumate, pot sa inteleg asta trebuia sa isi faca vizitele pe etaj, dar e normal oare sa ai si programari la policlinica si zi de servici in cadrul spitalului in aceasi zi si mai ales cunoascand situatia sa programezi zeci de persoane la ora 10 ?

Nu stiu, nu sunt eu de competenta sa dau un raspuns.

Trec orele si intr-un final intru si eu in cabinet, eu si inca 5 persoane ca doar se pot face consultatii multiple in acelasi timp. Avand doar iesirea din spital unde era scris clar ca m-a consultat cu o saptamana inainte cand eram internat ii readuc aminte de partea aceea si deja parca ne cunoastem.

In timp ce vorbea cu mine mai vorbea si cu alti pacienti mai cu asistenta si incerca sa imi faca o scrisoare medicala pentru a continua cu medicametele pe care mi le-a dat in spital dar pauza, imi trebuia o analiza pe care nu am facut-o in spital si asta pentru ca eu nu am iesit cu un diagnostic clar din spital inca nu stiam ce am si de la ce am facut acele crize. Asa ca ma trimite sa fac un EEG si sa revin cu rezultatul peste 2 saptamani. Imi fac programare la EEG la privat pentru ca in spital nu exista asa ceva si am noroc ca prind un loc in aceste 2 saptamani.

Asa ca incercarea prima mea de intalnire propriu zisa a esuat, am ramas in pauza nu ne vazusem din motive care nu tineau de noi. Normal ca nu am renuntat si am mai incercat.

Ma duc la programarea la EEG, acolo am avut o primire foarte ok , doamna doctor care imi citea creierul era chiar foarte amabila, nu am avut probleme in timpul testului am rezistat bine mai ales ca trebuia sa stau cat mai nemiscat pe toata perioada. Iese rezultatul si doamna doctor imi spune ca ceva nu e ok si ca sunt ceva probleme pe rezultat dar nu voia sa imi spuna clar ce este si sa merg la neurolog cu rezultatul.

Mno ajung iar la policlinica spitalului tot intr-o miercuri, tot la ora 10 programat si eu si altii 🙂 toate bune pana intru in cabinet si eu si altii, domna doctor imi ia rezultatul si cu o lupa imensa incearca sa citeasca un paragraf scris de doamna care mi-a facut EEG si imi spune asa : Vezi ti-am spus eu sa mergi la EEG e clar ai EPILEPSIE.

Eu stana de piatra, stiam din auzite de boala asta dar nimic concret, cateva secunde nu reusesc nici sa vorbesc dar fiind grabit de faptul ca doamana doctor mai vorbea si cu alti pacienti, o intreb cum de unde de ce care e faza cu epilepsia si ce trebuie sa fac in continuare ?

Va dati seama ce raspuns am primit, iei boabele astea toata viata ca sa nu faci crize si ne mai vedem la control, probabil e din cauza diabetului imi spune ea. Apuc sa ii spun printre randuri ca am grave probleme cu somnul si ca nu dorm aproape deloc de mult timp iar ia im spune ca probabil si din cauza asta asa ca imi mai trece un medicament pe reteta pentru all my days ( aflu ulterior ca de astea ramai dependent ) ca sa pot dormi mai repede si sa nu fac crize noaptea.

Asta a fost toata convorbirea mea cu doamna doctor si ultima intalnire de atunci, da iau tratamentul pentru ca imi e frica si sunt constient ca pot avea o alta criza si nu vreau sa se mai intample, 2 am avut si au fost groaznice si destule.

Si uite asa am reusit sa am intalnirea cu aceasta noua prietena, EPILEPSIA.

Urmeaza sa ne cunoastem mai bine dar au trecut aproape 2 ani si nu am avut neintelegeri chiar am renuntat la cateva lucruri pentru ea , sunt fara picatura de alcool de atunci si de cafea. Asta pentru am citit prospectul medicamentelor cat si cateva articole legate de epilepsie pe internet a unor medici de specialitate. Una rea , una buna dar preferam sa nu ma mai leg si de aceasta prietena credeam ca diabetul e destul si acum cred asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.