de ce renuntam ?

La unele hobby-uri, vicii, sentimente chiar si oameni ?

Nu cred ca renuntam vreodata definitiv la ceva ci doar reusim sa inlaturam atat de puternic din viata noastra acel lucru incat sa nu ii mai simtim lipsa.

Unele renuntari ne sunt benefice, le facem ca vrem sau nu, unele ne sunt impuse, unora le cautam scuze tampite ca sa nu ne simtim prost stiind ca suntem vinovati de ele si avand sansa de a face altfel.

O parte din mine a fost fotografia lucrul la care am renuntat, am vandut tot echipamentul foto pe care il aveam si in care investisem nu doar bani. Pentru mine fotografia a fost ceva ce e greu sa explic in cuvinte un refugiu, un moment in care ma simteam bine, sigur, fericit. Cred ca pot spune ca fotografia scotea altceva din mine.

Nu eram un as, nici pe departe, nu stiam o gramada de lucruri despre fotografie dar ma motiva. Din lipsa de timp? Am simtit la acel moment ca ceva nu ma mai lega de acest hobby, nu ma mai regaseam, nu mai gaseam inspiratia necesara. De ceva timp chiar nici nu mai folosisem aparatul foto, mai mai jucam cu una doua poze facute cu telefonul mobil am incercat sa cochetez cu acest trend ”mobilephotography’ dar am renuntat asa cum am si inceput.

Am decis atunci sa fac un pachet cu tot echipamentul care il aveam si sa il vand, am reusit repede sa fac asta si bineinteles banii sau dus la fel de repede, cred ca e mai bine de un an decand nu il mai am.

Regret acum ?

Nu imi pare rau ca am vandut aparatul ci regret ca am pierdut conexiunea cu fotografia, emotia pe care o aveam atunci cand reuseam un cadru bun sau cate incercari faceam pana la un cadru bun. Am pierdut legatura cu un alt eu care imi placea mult.

Cine stie poate candva ma voi intoarce la mine cel cu aparatul foto in mana, voi gasi modalitatea de a ma reconecta cu o pasiune care a trait in mine ani multi si cu sacrifici deasemenea.

Nu mai tarziu de cateva articole pe acest blog am vrut sa il transform intr-unul dedicat fotografiei, galerie am, eram gata sa fac ceva nou sa incep prin aceasta ideea un nou capitol in viata mea dar nici acest sentiment nu sa insamantat in mine atat de puternic incat sa il pun in practica.

Cred ca ma deranjeaza mult acest lucru, am o idee cred in ea sunt plin de entuziasm dar nu fac nimic in privinta asta si o las balta. Da, stiu sigur ca am pierdut cate ceva in viata pe principiul asta si asta nu e bine.

Intre timp asa cum spuneam unele renuntari ne sunt benefice, eu am reusit sa renunt complet la alcool ( 1 an si jumatate fara picatura ) ma bucur pentru asta desi nu contextul in care m-am lasat, tot din cauza acestui context am renuntat complet la cafea si urasc asta, imi placea cafeaua mult de tot.

Dar cand renunti la oameni ? Viata are un mod ciudat de a te ”ajuta” sa faci lucruri pe care nu le vrei ( imi e greu sa recunosc asta ) se intampla sa te indepartezi de unele persoane fara voia ta si poata chiar fara sa iti dai seama doar ca e deja tarziu, e trist desi cred mai mult in relatiile si sentimentele dintre oameni decat in ceea ce iti impune sociatatea sau viata sa faci.

Va las cu o fotografie facuta nu de mult inainte de a renunta la aparatul foto.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.