Plumb pe pleoape si pe aripi

Aripile mortii ma ademenesc promitandu-mi un somn alb. Ghearele vietii ma pandesc doar ca sa pot fugi, iar albul cenusiu pare sa fie mai transparent ca niciodata…

Si simt ca ma inalt, dar gandul ma coboara. Si simt cum cad, si visul ma ridica…Plumb pe pleoape si pe aripi imi intuneca calea spre tine, fericire! Ii simt gustul amarui otravindu-mi sufletul de chipuri ucigase. Ochii incruntati ma ucid….cuvinte ratacite ma fac sa ma pierd si vise marete ma trezesc din somul cel adanc…

Incep sa-mi hranesc sufletul cu note calde pe un portativ demult prafuit. O icoana imi sta in fata si parca ma acompaniaza. Totul e o rima…

Si ma privesc…Eu si chipul din oglinda ne deosebim atat de mult! In fata mea sta un trup neatins de ploaie si neumbrit de nori. In mine sta o inima de gheata la care soarele inca n-a ajuns. M-as legana pe razele lui, aerul cald sa ma cuprinda. I-as promite ca am sa raman asa o vesnicie…iar el imi promite ca-i voi fi regina. Cununa de stele sa ma orbeasca in fata gandurilor  tradatoare, iar ochii sa-i deschid cand aripile incep sa-si scuture plumbul.  Si vantul sa-l poarte pe norii grei..si noaptea sa ma astepte cu prima picatura…sa nu mai stiu unde este ploaie si unde-mi sunt lacrimi.

Si iarasi icoana pe perete…sufletul mi-l simt mai liber ca niciodata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.