Bogdan86

Nu stiu cum sa definesc pasiunea in raport cu teatrul , dar daca  un anumit lucru iti creaaza anumite stari profund emotionale si iti transmite placerea de a-l face pot spune ca frecventarea teatrului si nu numai frecventarea sa este o alta pasiune a mea ( doamne multe mai am si inca mai descopar 😀 ) .

Primele mele experiente cu teatrul le-am avut direct pe scena pe vremea cand tanar fiind in clasele gimnaziale facand parte dintr-o clasa de intesiv franceza am  urcat  pe scena cu diverse ocazii datorita Festivalului deTeatru Francofon , eram eu mic dar emotiile traite atunci nu se uita niciodata.

Apoi crescand am fost fascinat mereu de actorii de teatru , cum pot ei sa se transforme atat de bine in orice tip de caracter si personaj si mai ales usurinta cu care pot face anumite lucruri ce tin de actorie , intotdeauna am considerat ca actorii de teatru sunt oameni cu mintea deschisa asta cel putin mi-au lasat de inteles in timpul serviciului lor .

Ei uite ca ajung la liceu si eu moment cu care a inceput si participarea mea la teatru ca spectator , nu am sa uit mirosul din interiorul cladirii , draperiile lungi , culorile , aerul aristocrat pe care toate le-am descoperit in Teatrul Ion Slavici din Arad .

La inceput nu am mers atat de des la teatru dar odata cu trecerea timpului nu stiam cum sa fac sa fiu prezent in fiecare sfarsit de saptamana acolo , in fiecare din cele 3 zile care marcheaza un sfarsit de saptamana . Imi aduc aminte ca pe vremea liceului se distribuiau abonamente prin clase si eram intr-un fel obligati sa le cumparam la comun iar eu le luam si mergeam singur la teatru 🙂 , aveam o prietena foarte buna care ma introdus in lumea asta a teatrului cu care mergeam mereu si erau zile cand nu aveam bani de bilete dar tot faceam cumva sa ii obtinem sa avem de o cafea un bilet si o tigara , nu aveam bani pe atunci ( bine nu am nici acum ) dar stiam sa ne bucuram de orice altceva nu neaparat de bani .

Au fost vremuri extraordinare pentru mine , teatrul m-a invatat multe , mi-a deschis ochii si m-a invatat sa rad sa ma bucur de momente frumoase care merita apreciate . De la Caragiale la Shakespeare , piese de teatru care aveau si au si acum cu siguranta mesaje puternice .

Dupa terminarea liceului viata  ma introdus pe tot felul de carari care nu mai duceau spre teatru dar el avea si are locul sau in inima mea , am reajuns pe acolo recent sa zicem asa  unde am vazut piesa Anonimul Venetian care a fost pana in prezent si ultima vazuta si revazuta de mine , impresiile si simtiirile pe care le-am trait in timpul aceste piese au fost extrem de puternice pentru mine si daca doriti le puteti citi in acest articol : Sensul mortii .

Tocmai am aflat ca in curand se va tine din nou Festivalul de Teatru International de la Sibiu , un festival cu traditie si pe care nimeni carea are ocazia si sansa nu ar trebui s il piarda indiferent daca este sau nu iubitor de teatru , din 1994 si pana in prezent cu o traditie puternica in spate acest festival intruneste cultura , arta si teatrul intr-un singur loc . Fiecare editie s-a desfasurat sub un generic reprezentativ iar anul acesta totul se desfasoara pe tema : Dialog . Nici nu cred ca se putea gasi o tema mai buna , e nevoie de comunicare, de dialog , de interactiune .

Pai ca sa va faceti o ideea despre ce inseamna aceste festival de la Sibiu va invit sa aruncati o privire pe aici : http://www.sibfest.ro/scurt-istoric.html .

Ma vreau inapoi in sala de teatru !!!