GHIOCELUL

Era o zi oarecare dintr-o noapte de iarna. Stateam infrigurata si singura in intunericul rece. Vantul ma lovea fara sa-i pese. Petalele albe inca nu se vedeau. Doar frunzele imi mai tineau de cald. Ca un inger fara aripi…..ca un diavol fara iad…traiesc pe un pamant neroditor.

M-ai luat in palme si am inflorit ca o mireasa. Mi-ai dat sa beau din licoarea sperantei si-atunci te-am lasat sa-mi simti mirosul suav al tineretii. Te-am lasat sa-mi adumelci fiecare fior atunci cand ma priveai….m-am lasat cuprinsa de blandetea ta si ti-am oferit puritatea mea.

Vioara mea mi-e vantul….vocea mea mi-esti tu

 Alb de nea ma-mbraca si norii ma dezbraca

 Fulgii reci de gheata vor sa ma aline

Iar gerul de afara vrea sa ma darame.

Stau in palma ta si sincer…nu mi-e frica..

 

 

Petale de catifea iti incanta ochii si numai asa te pot privii. Sa palesc as vrea, sa pot muri cu ultima privire…..s-astepti inca o primavara sa mai pot rasari in ochii tai.

 Si-ti cer o sarutare…si inca doua….

Si-ai putea si trei…daca tu vrei!

 

Ochii mi-i inchid cu o ultima suflare….Stiu ca ma vei gasii si anul viitor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.