Era o zi oarecare dintr-o noapte de iarna. Stateam infrigurata si singura in intunericul rece. Vantul ma lovea fara sa-i pese. Petalele albe inca nu se vedeau. Doar frunzele imi mai tineau de cald. Ca un inger fara aripi…..ca un diavol fara iad…traiesc pe un pamant neroditor.
M-ai luat in palme si am inflorit ca o mireasa. Mi-ai dat sa beau din licoarea sperantei si-atunci te-am lasat sa-mi simti mirosul suav al tineretii. Te-am lasat sa-mi adumelci fiecare fior atunci cand ma priveai….m-am lasat cuprinsa de blandetea ta si ti-am oferit puritatea mea.
Vioara mea mi-e vantul….vocea mea mi-esti tu
Alb de nea ma-mbraca si norii ma dezbraca
Fulgii reci de gheata vor sa ma aline
Iar gerul de afara vrea sa ma darame.
Stau in palma ta si sincer…nu mi-e frica..
Petale de catifea iti incanta ochii si numai asa te pot privii. Sa palesc as vrea, sa pot muri cu ultima privire…..s-astepti inca o primavara sa mai pot rasari in ochii tai.
Si-ti cer o sarutare…si inca doua….
Si-ai putea si trei…daca tu vrei!
Ochii mi-i inchid cu o ultima suflare….Stiu ca ma vei gasii si anul viitor!
