Nu-mi aduc aminte foarte bine ce ne-a unit. Stiam doar ca ochii tai nu-mi inspirau incredere. Ca aerul tau mi se parea mult prea superior inocentei mele. Te priveam cu o oarecare invidie, si nu pentru ceea ce erai tu, ci pentru ca nu reuseam sa-ti ating sufletul. Priveam din intuneric fara sa spun nimic. Judecam si doar atat!
Si poate ca viata asa a vrut, sa ma aduca langa tine. Ti-am vandut sufletul fara sa ti-l cer pe-al tau in schimb. Lacrima mi-o tineai in palme desenand din ea un zambet. Zambetul mi-l colorai in sperante, iar sperantele mi le hraneai cu fiecare secunda care trecea. Ma loveai poate, iar eu obrazul celalalt ti-l dadeam! Te loveam poate, iar tacerea mea iti cerea cuvantul tau.
Secunde si secunde……zile peste zile…..pana-ntr-o zi! Acum iti scriu tie, pentru tine, iubita mea! Durerea mi-o astern in cuvinte goale. Si ma gandesc la ce-as putea regreta si nu gasesc raspuns. Durerea cand te priveam pe geam plecand, iar singuratatea se apropia de mine? M-a uitat! Caci loc si-a facut neprezenta ta neexistenta inca! Durerea cand credeam ca nu reprezint nimic? S-a topit!
Si-acum lacrimile mi le sterg cand tu inca este prezenta! Pentru ca stiu ca ma va durea lipsa ta!
PS: ai fost si inca esti….esti, si vei mai fi!
Pentru tine, C.!
Bogdan86 
Randuri atat de triste, randuri atat de emotionante, randrui atat de pure si frumoase, cuvinte triste la care si cand l`ai citit…. ti`i se face pielea de gaina si inima cat un purice … impecabil ai scris Lacrimi De Cristal…. Foarte frumos
ApreciazăApreciază
este foarte frumos , m-am emotionat cand am citit .
ApreciazăApreciază