Bogdan86

Stau desupra tuturor privind in jos spre pamant. Aripile parca si ele sunt triste. Albul lor ma defineste pana in cel mai adanc ungher. Ma aseman cu marea ale caror valuri se infrunta in larg contopindu-se spre mal. Ma compar cu desertul insetat si sunt un vulturul care-si tinteste prada.

Si totusi aripile ma dor. Le simt grele, plouate de timpuri vechi. Si stau acolo sus intrebandu-ma daca sunt un inger printre pamanteni sau un pamantean printre ingeri. Aripile mi le port, dar nu pot zbura….picioarele ma dor si  nu le pot misca. In suflet ingerul imi canta despre iubire, iar pamanteanul imi sopteste despre amagire. Si privesc ingandurata inainte spre tot ce misca, sau inapoi spre tot ce zboara. Iubesc verdele naturii si mirosul vietii. Traiesc suflet de inger si ma inec in puritatea lui. O eternitate inapoi….sau o secunda inainte? De-as putea sa imbin frumosul cu simtirea…..

Ma cobor spre pamant si calc nesigura prin locuri sigure. Sunt albul printre mii de culori, sunt visul fara noapte si dimineata fara soare. Si-as vrea, dac-as putea, sa pot de pe pamant sa privesc printre stele…..sa pot numara razele printre nori…..sa adun vantul intr-o cutie si tie sa-l trimit cu miros de inger!

Lasa-ma Doamne pe pamant, inger printre straini sa fiu! Zambet printre cuvinte grele…..raset printre lacrimi…..speranta printre tristeti….

Inger pe pamant…….pamantean printre ingeri….