Bogdan86

Scriam cu ceva timp in urma un negru pe alb…cuvinte care aveau sens doar pentru mine….Regasindu-le undeva aruncate, dar bine tinute, Soarele m-a inspirat sa le pun pe acest blog si m-a incantat ideea. De ce nu?

Cand credeam ca toata lumea e a mea,

Cadeam de fapt in visare.
Cand stiam ca pot controla totul,
Nici macar nu puteam sa ating.
Cand credeam ca zambesc dinou,
De fapt plangeam pe zi ce trece.
Si cand credeam ca in sfarsit am primit o cala alba,
De fapt era o floare artificiala de mult prafuita pe pervazul meu.
Fara sa-mi dau seama ca de fapt……..
eu dormeam!
Si ce rau e……..cand te trezesti
Si cala alba nu mai e…
Si lacrima e in loc de zambet.

Ma simt ca si cum n-as fi,
Caut ceva ce de fapt nu stiu…

Si-atunci……de ce ma mai mir?

Cand nimeni si nimic nu-mi poate sta alaturi? 

Si pentru ce iubire?

Pentru ce frumos?
Si-atunci…….sa stai departe
Sa pot visa asa cum stiu.

Eu cu mine..doar cu mine
Si sa ma las dusa de orice irealitate,
Fara sa-ntreb……nimic!
Caci nu-mi mai pasa de nimeni si nimic.

Si-atunci?
Ce rost mai are……tu…si tu……..si tu……
Cand doar eu raman?
Nici vise, nici nimic nu mai imi trebuie
Nici ultima farama de credinta
Nici ultimul cuvant uitat
Nici primul scris demult pe-o coala nestiuta.
Caci nici inceput …..si nici macar sfarsit nu are
Sunt doar litere la care nu gasesc nicio-mbinare

Doar intorc privirea
Si am nevoie!
Nu cer nimic! nu vreau nimic!
Doar am nevoie!
Si nu primesc!
Si nici nu vreau………doar simt, si-atat!
Un gol….o adiere…….
Nici caldura macar….
Sa mai amintesc si de iubire? ce e iubirea? Nimic!
Ce e speranta?….nu vreau sa stiu!
Ce e o floare? nu stiu….miros nu are!
Nori…….si ploaie…..vant rece……soare nu-i!
Soarele meu………oare mai esti?
Luna ta……..nu mai sunt de mult….
Si simt aici….o piatra care nu se sparge
Sa nu ma-ntorc as vrea….caci nu am de ce
Si unde sa ma-ndrept?…spune tu?
Spre unde nu stiu?
Tot eu cu eu sunt!
M-am saturat de eu!
Mereu eu!
si…….
Stay with me…
Nu pleca
Nu ma lasa

Fara sens , cuvinte spuse care navigheaza in deriva pe oceanul vast al emotiilor si al sentimentelor , oare ?

Oare exista un sens in a crede si a spera in ceva mai bun, cand fiecare zid al durerii se naruie peste tine ?

Fac un pas incet , apoi inca unul ca un mic prunc care invata sa mearga, nesigur, care doreste sa ajunga in bratele mamei sale , asa si eu tanjesc sa ajung la tine ,

La tine , frumusete , la tine iubire , la tine speranta , la tine …

Pasii mei sunt mici , poate nesiguri dar ei ma duc cu siguranta spre final , se spune ca uneori e mai important drumul parcurs decat  rezultatul final .

Vreau sa primesc , vreau sa ofer , vreau sa simt vreau sa zambesc ,

Vreau sa cred , sa rad si sa plang de bucurie si daca e necesar si de tristete dar alaturi de tine .

De tine , de cea care ar aprinde jarul din soba inimii mele ,

Te astept , pe tine , iubire cu aceasi dorinta si vointa cum mama isi asteapta copilul care face primi pasi spre ea,

Si totusi , cred , sper , vreau si zambest pentru ca te iubesc , viata !

P.S.   podul  care traverseaza anul 2012 spre 2013  il traversam impreuna cu un articol comun care ridica dorinte , spreante si creaza un ambient in care semnele de intrebare au locul lor .