Bogdan86

Imi simt gandurile prezente ca fiind cele viitoare, cuvintele nerostite ca fiind cele spuse…Si mi-e teama de fericire. Mi-e teama s-o pierd… si ma gandesc ce-mi doresc? Tristetea cu care m-am obisnuit sau bucuria care ma cuprinde cu fiecare por? Fericirea ma incearca? Ma pacaleste sau s-o pacalesc eu pe ea? Sa renunt la obisnuita in schimbul ei? Ce pot sa-i spun cand o intampin? S-o mint cu un zambet sau sa-i arat adevarul cu o lacrima?

Nuante de tristete si fericire isi fac simtite prezenta. Vreau sa le inchid fara sa pot renunta la vreuna. Vreau garantia fericirii fara sa pleng dupa tristete. Si cine poate mi-o poate oferi? Un pas inainte sau unul inapoi. Sa stau pe loc sau sa fug?

Mi-e dor de lumina, dar prefer sa raman in intuneric. Mi-e dor de stele si sclipirea lor, dar mi-e dor de caldura soarelui.

Prefer sa raman sa scriu fara sa gandesc la secundele ce vor urma. Litera cu litera intregesc niste cuvinte cu sau fara sens, dar care stiu ca imi contopesc sufletul in mii de sperante ……care-mi imbratiseaza linistea in siguranta….

Si-atunci te chem pe tine, fericire, chiar daca stiu ca n-ai sa  zabovesti prea mult alaturi de mine. Te strig si-ti fac promisiuni….