Bogdan86

Tineam strans in maini o cala alba de la tine. Parfumul ei ma trezea spre realitatea pe care o refuzam. Cuvintele erau prea grele. Gandurile prea frumoase!  Sarutul virtual inca-l mai simteam pe buze.  Privirea ma urmarea, vocea ma cutremura, iar amintirile plangeau de durere. Printre mii de stele o cautam pe a mea. Printre mii de petale cautam parfumul tau care ma dainuia secunda cu secunda. Uitasem de floarea care o tineam in maini, de mirosul ei pur si alb precum sufletul meu. Doar tristetea ma mai mangaia. Doar lacrimile imi mai atingeau obrajii.

Si te-am lasat sa pleci…. Fara sa intorci privirea inapoi, paseai cu pasi certi catre un nou inceput, dar nesiguri fugand de trecut. Ai lasat lacrimi pe urme de tacere, zambete pe clipe de placere……

O petala alba inca mai sta in palmele mele. Frumoasa ca o mireasa ma asteapta s-o rasfat. Ma doare culoarea ei.  Si urma prezentei tale!

Genunchii-mi sunt grei, picioarele ma dor……Si te priveam cum departarea mi te lua tanjind dupa o ultima  privire…..

……………………………..

Intunericul imi tine companie, tacerea  ma cuprinde, suspinul inca ma mai seaca iar lacrimile mele sa-ti fie cununa fericirii tale…..