Bogdan86

Pasi grabiti pe strada ma alearga. Fug de mine si de gaduri prezente. Fug de fapte viitoare si franturi de realitate. …..fara sa-mi dau seama ca umbra-mi e aproape. Ma atinge rece si intunecimea ei ma ingrozeste. Nu-mi vorbeste dar imi urmareste fiecare miscare , fiecare respiratie. Cand eu plang, ea ma ia in brate. Cand eu rad, ea sta tacuta langa mine. Cand eu cant, ea ma asculta…si of….tristete, oglinda a sufletului meu…..vreau sa-ti vad chipul! Dusman sa-mi fii as vrea! Dar esti perechea mea de-atata timp!

Cu ce-as putea putea platii, prieten sa nu-mi fii?

Sa te tradez as vrea, dar oare cui? Sa te ingrop  departe de sperante. Memoria sa ma insele, iar gandurile sa te uite.

Cald imi e……dar frigul ma cuprinde. Si soare e….dar ploaia inca ma mai uda!Si trista sunt, dar zambetul inca mai e! Sa ma cuprinda un fior atunci cand totul e nimic! Si nimic sa fie totul!

Ce-as fi eu fara tine, tu, prieten ce imi esti de-atata timp? O adiere printre spini si-un cantec de copil…Un vuiet intr-un camp de flori…alba, ca matasea, printe ele sa ma ridic…Roua diminetii sa ma trezeasca si fericirea sa-mi zambeasca. Chipul tau de portelan sa-mi lumineza fata! Si-ale tale vise le vreau sa-mi bantuie prezenta, si-ale tale aripi sa ma duca spre culmi de mult cautate.

Tristete, oglinda a sufletului meu, departe sa imi fii! DA, tu, tristete, eu te blestem, pe mine sa ma uiti! Nu te cunosc, nu te mai vreau! ……..

Here i am , down on my knees again….surrendering all!